de Alex Mihai Ghenie

Când am citit pentru prima dată despre acest proiect, ”Evadare în Dealu Mare”, curiozitatea m-a împins să caut detalii. Dincolo de program, trasee, condiții, tarife și oferte. Ele erau clare, bine delimitate și bine promovate. În industrie, evenimentul a devenit viral – pe paginile de Facebook ale participanților, în presa on-line, în grupurile de specialitate… Toată lumea vorbește despre asta, toată lumea așteaptă, toată lumea e interesată de ”cum va fi”. Și când spun ”toată lumea” mă refer la cei care sunt cu adevărat preocupați de turismul viticol și de dezvoltarea acestuia.

Pentru că ”Evadare în Dealu Mare” este un proiect-pilot –  dacă îl pot numi așa, cu o idee nouă, al Asociației ”Dealu Mare”, și reunește 13 crame: Apogeum, Aurelia Vișinescu, Budureasca, Dagon Clan, Davino, Gramofon Wine, The Iconic Estate, Lacerta Winery, Licorna Winehouse, Domeniile Prince Matei, S.E.R.V.E., Tohani România și Metamorfosis, împărțite pe trei trasee, timp de două zile. Detalii găsiți aici. La ora la care scriu acest articol, evenimentul este aproape sold-out. Îmbucurător. Ce mai merită menționat este că o parte din încasările evenimentului va fi direcționată Spitalului din Mizil, prin intermediul Crucii Roșii România. Lăudabil.

Dar spuneam mai sus că am fost împins de curiozitate să caut detalii, dincolo de ideea principală care este prezentată peste tot. Detalii care să îmi răspundă mie la întrebarea ”De ce aș vrea să fiu acolo, eu?”. Firește, experiența fantastică de a lua parte fizic la un astfel de eveniment, este un motiv suficient. Mai ales când scopul meu este să învăț, să aflu, să cunosc oameni, să trăiesc vinul și să fac parte din această lume.

Însă, mai presus de toate acestea, am găsit încă trei motive. Mai personale. Dar care cred că pot deveni general valabile. Ce ziceți? Iată-le:

1. Cred că nicăieri în România (deci în lume!) nu poți cunoaște Feteasca Neagră mai bine ca în Dealu Mare. Și, prieteni, vă spun cu mâna pe inimă că eu am devenit un iubitor de Fetească Neagră, și consider că toți românii ar trebui să fim la fel. Pentru că e a noastră! Fără patriotism exagerat și forțat, chiar e a noastră! Și e… superbă! Și merită cunoscută, respectată și promovată mai bine! Iar când spui Dealu Mare, spui și Domeniile Săhăteni – Aurelia Vișinescu, supranumită, pe bună dreptate, ”Doamna Fetească Neagră”.

Când spui Dealu Mare spui și Crama Apogeum, unde, dintr-o vie veche de 50 de ani și printr-o metodă veche de două milenii (vinificarea în amfore de ceramică), e creat vinul-eveniment Apogeum, considerat ”cea mai elegantă Fetească Neagră”.

Și acestea sunt doar două exemple.

2. O călătorie în Dealu Mare nu înseamnă doar vin și vie și crame. Iar aici o să vă las pe voi să vă dați seama ce vreau să spun… Pentru că nu?, o fotografie face cât o mie de cuvinte… De fapt, două fotografii cât două mii de cuvinte. Un ”clișeu” perfect pentru ce urmează.

Conacul Principelui Nicolae (Tohani)
Conacul Bellu (Urlați) – muzeu

Adică istorie și cultură… Locuri care e musai să fie vizitate, luate la pas, întrebate, pentru a le înțelege atât povestea, cât și farmecul.

3. Și, prieteni, pentru că suntem oameni… și suntem gurmanzi… al treilea motiv este puțin mai ”pământesc”. Iar pentru mine, ca bucătar și iubitor de gastronomie românească, e chiar un motiv foarte întemeiat. Și vă spun doar atât: indiferent care e vinul din pahare, imaginați-vă cum ar arăta lângă un platou de degustare cu: babic de Buzău, covrigi de Buzău, cârnați de Pleșcoi, bulz pe jar cu cașcaval de Penteleu, ”vârzob” – păstrăv afumat în cetină de brad, ”cașcavea Valdostana” și pește copt de pe Valea Doftanei… Toate produse specifice județelor Buzău și Prahova…

Pe mine unul, m-am convins!

Și, la final, totuși, motivul pentru care nu voi fi de fapt acolo de data aceasta? E simplu. Pentru că am speranța și vreau să cred că va exista o ”dată viitoare”. Cel puțin o ”dată viitoare”! Când toate se vor alinia în programul meu și voi reuși să ajung. Am încrederea și certitudinea că weekend-ul 22-23 august va fi o reușită în Dealu Mare și asta îi va motiva pe organizatori, iar la următoarea ”evadare” voi fi cu siguranță unul dintre ”prizonieri”.

Îmi promit!