Este septembrie 2020, acum, când pun cap la cap aceste rânduri. Am început să scriu pe www.albrosusauroze.ro în urmă cu mai bine de patru luni, când nu știam nimic despre ce înseamnă cu adevărat această lume, a vinurilor. Știam doar că îmi place și că mă atrage. Dar iată că a venit momentul când pot să mă rezum, pe mine, ca scriitor despre vin, și să vă pot spune tot ceea ce eu am înțeles. Cu încrederea și convingerea că, da!, reprezintă exact filozofia mea. Punctul meu de vedere. Obiectivele și strategiile. Pe care acum, știind tot ceea ce știu, pot să mi le asum cu curaj.

Salutare! Numele meu este Alex Mihai Ghenie, am 34 de ani și scriu despre vin.

Credeam că e simplu. Pentru că știam despre mine că sunt un om cu imaginație, care stăpânește cuvintele, care știe să comunice și să transmită, care e capabil să învețe rapid și să se adapteze. Mi-am confirmat toate aceste lucruri în ceea ce mă privește, și mult mai multe, prin fiecare articol pe care l-am publicat de-a lungul acestei perioade. Dar am realizat, totodată, că nu este de ajuns. Și cu siguranță nu este simplu deloc. De ce spun asta? Pentru că la început (și ulterior!), am fost copleșit. Copleșit teribil. De cantitatea de informații, de diversitatea lor, de complexitatea lor… De amploarea acestei industrii. De oamenii care fac parte din ea și de calitatea lor. De transformarea pe care eu, personal, trebuie să o produc în mine, pentru a mă putea alinia, pentru a putea recupera, pentru a putea ajunge din urmă și a egala acești oameni. De efortul și disponibilitatea necesare învățării, studierii, documentării. De costurile pe care le implică toate acestea. Timp. Energie. Bani. Sacrificarea altor lucruri. Și multe, multe altele. Da, am fost copleșit! Și nu e un semn de slăbiciune. Cred că este ceva firesc și uman, mai ales la un început de orice drum.

Pe mine pur și simplu acest lucru m-a construit. M-am lovit de toate aceste obstacole, deodată sau pe rând, și am mers mai departe. A trebuit să învăț – am învățat! Zile și nopți. Și continui să o fac. A trebuit să greșesc și să învăț – am greșit și am învățat! A trebuit să renunț la multe planuri inițiale și să o iau de la zero – am făcut-o! A trebuit să mă adaptez din mers/să mă readaptez/să mă recentrez/să schimb/să regândesc/să mă răzgândesc/să mă reinventez/să mă remontez când lucrurile nu mergeau bine… Am făcut și toate acestea când a fost nevoie! De nenumărate ori! Și cu siguranță le voi mai face! Pentru că merită din plin! Până să fiu eu mulțumit și munca mea să dea roade.

Și iată-mă în acest punct, în care, în septembrie 2020, după 4 luni de muncă, teste și încercări, să pot spune că am înțeles perfect ce am de facut și că sunt pregătit. Am viziunea, ideile, instrumentele și capacitățile să fac asta. Pentru ce? Care e scopul? Mi-am pus întrebarea aceasta de zeci de ori, și mi-am oferit zeci de răspunsuri. Pentru că aici este, de fapt, esența. Și după aceste zeci de răspunsuri, adunate și puse cap la cap, am putut rezuma totul într-un paragraf:

Vinul are în spate o lume minunată! Pe care 90% dintre noi nu o vedem și nu o cunoaștem. Nu ne e accesibilă. Nu o înțelegem. Nu ne bucurăm de ea. Tocmai pentru motivele înșirate mai sus – care te pot copleși atunci când încerci să îl descoperi. Din fericire, eu sunt sigur că pot schimba asta. Crezul meu este că vinul poate fi simplificat prin ”ancorarea” lui, într-un mod frumos și practic, la viața, trăirile, experiențele de tot felul și la stilul tău. Fără să faci eforturile de mai sus. O voi face eu, cu drag și pasiune, și îți voi aduce totul în față, într-un mod aparte, cu abordări și perspective noi și inedite, și cum mă pricep eu cel mai bine – scriind. Și punând accentul pe cele trei mari aspecte: Gustă! Simte! Învață!

Iar acesta este obiectivul meu personal, al acestui site și al proiectului ”Alb, Roșu sau Roze”, fie că este vorba de cărți, evenimente sau diverse colaborări. Și nu mai sunt copleșit de ceea ce implică. Ci dimpotrivă – sunt motivat, încântat și nerăbdător. Pentru că eu, când mi-am descoperit și însușit acest scop și ”când mi-am dat seama că TOTUL DEPINDE DE MINE, m-am liniștit…”.

Și sunt fericit că pot și că am ocazia să o fac! Până la urmă, despre asta e vorba, nu?