Nu știu nimic despre vin, dar vreau să învăț! – Informațiile esențiale în doar 90 de minute este în primul și în primul rând un ghid pentru începători. Și când spun începători mă refer la cei aflați în ”punctul zero” sau foarte aproape de el. Este un prim pas, cel de pornire, în înțelegerea vinului și a lumii vinului. Este un demers care și-a propus, de la început la sfârșit, să așeze lucrurile de bază, elementare, într-o ordine logică, ușor de urmărit și de înțeles. Este o poveste despre vin care nu se pierde în prea multe detalii, ci abordează concret noțiuni fundamentale, majore, practice, utile și lămuritoare pentru cei care chiar nu știu nimic despre el, dar vor să învețe. Sau sunt curioși, interesați, atrași de vin și de acest domeniu, într-un fel sau altul, dintr-un motiv sau altul. Este pur și simplu, așa cum spune și subtitlul, o colecție de informații esențiale, culese, adaptate și sintetizate din surse de încredere (cărți, site-uri, specialiști) și puse într-o formă mai facilă, mai accesibilă, mai ordonată. Este, cum îmi place mie să o descriu cel mai mult – o carte ridicol de simplă, utilă și plăcută, cu un singur scop: să deschidă o ușă.
De cealaltă parte, Nu știu nimic despre vin, dar vreau să învăț! – Informațiile esențiale în doar 90 de minute nu este o lucrare științifică. Nici pe departe! Eu, Alex, autorul ei, nu am pregătire, calificare, studii sau experiență în domeniul vinului, deci sub nicio formă nu o să am pretenția, impresia sau meritul că am scris o lucrare de specialitate sau măcar apropiată de așa ceva. Ar fi absurd. Aș putea mai degrabă să o consider un act jurnalistic (dacă îmi este permis termenul), în care eu, ca autor, mi-am folosit sursele, competențele și tehnicile pentru a aduna informații, a le verifica și a le pune cap la cap, pentru a oferi cititorilor un material de calitate, util și interesant. Cred că este cel mai corect spus. Totodată, această carte nu deține și nu susține că prezintă ”adevărul suprem” în ceea ce privește vinul. Nu este o carte fără erori. Poate s-au strecurat și mici greșeli, sau confuzii, sau păreri personale, dar din fericire nu cred că este ceva ce nu poate fi reparat sau corectat mai târziu. De aceea, ghidul Nu știu nimic despre vin, dar vreau să învăț! nu este ”ceva suficient”, ci din contră, el trebuie completat ulterior cu informații suplimentare, poate cu alte cărți și materiale citite sau urmărite, cu vinuri băute și experiențe trăite. Această carte pune doar prima treaptă a scării. Cred că 1% din ceea ce reprezintă vinul (poate nici atât). Dar un 1% extrem de important! Nu este un ”lift” spre cunoașterea totală și completă a vinului, nu ține și nu ia locul specialiștilor sau formatorilor și nu vrea să înlocuiască studiul aprofundat și cursurile specializate. Ci doar să ajute puțin, la început.
Cum poate cineva care nu se pricepe la vin să scrie o carte despre vin? Este printre primele întrebări care se nasc în mintea tuturor celor care află despre această carte și despre mine. Și întrebarea e completată cu altele, și altele, legitime de altfel, și îndreptățite: Cum poate ajuta, învăța, informa sau sfătui cineva în privința vinului, dacă nu are background-ul, experiența, cunoștințele și studiile necesare, și practic este la același nivel de începător ca și cititorii acestei cărți? Cu ce drept poate numi această carte ”ghid”, cine are nevoie de ea, de ce ar trebui citită și, mai ales, cu ce încredere ar trebui citită? Și aș vrea să vă spun, pe scurt, povestea acestei cărți, în speranța că voi oferi și un răspuns la toate întrebările de mai sus. Și la altele, încă nepuse.
Cartea aceasta nu am scris-o eu. Ci eu doar i-am dat formă. Informația nu îmi aparține. Ci eu doar am cules-o și am pus-o într-o ordine, așa cum am perceput-o și mi s-a părut mie potrivit și logic. Tot ceea ce este cuprins în cele 90 de minute de informații esențiale și în 140 de pagini, era, în primăvara lui 2020, într-un teanc mare de cărți pe biroul meu, în sute de filmulețe, pe zeci de site-uri din România și din lume și într-un haos în mintea mea. Era perioada în care proiectul meu, albrosusauroze.ro, prindea o primă formă și era perioada în care încercam și începeam să învăț.
Și atunci m-am lovit de marea problemă pe care tind să cred că o au mulți… Și anume, de unde să pornesc? Și am făcut ce era firesc… Am ales una dintre cărți, care părea mai potrivită unui începător. Și am citit-o. Apoi am trecut la următoarea… Și la următoarea. Vizionam filmulețe, citeam articole, îi ascultam și îi urmăream pe specialiști și profesioniști, atât din România, cât și din lume. Am început să beau vin, să testez, să pun în practică tot ce aflam. Sau, cel puțin, mă străduiam să fac asta. Fiindcă lucrurile, în loc să se așeze în mintea mea, se amestecau mai tare. De ce? Pentru că mi se părea că orice aș citi, orice informație aș asimila, nu se așează pe o bază, pe o fundație. Totul era acolo – în acele cărți, pe site-uri, pe YouTube și în paharul cu vin. Totul. Toată informația esențială de care aveam nevoie. Dar împrăștiat, amestecat, împărțit, confuz, aleator. Uneori explicat în prea multe detalii – care te pot copleși la început, alteori prezentat cu prea mult zel din partea autorilor – care voiau să arate de fapt ”câte știu ei”, și alteori pornind de la premisa (falsă, în cazul meu!) că cititorii au deja baza formată și noțiunile de start.
Așa că tot ce am făcut eu a fost să încep să notez ce citeam și ce aflam. Să rezum, să selectez, să simplific în cât mai puține cuvinte și să nu omit nimic din ceea ce consideram important sau că mă ajută în înțelegerea procesului. Pe foi A4 prinse într-un clipboard. O informație de aici, una de acolo, una de dincolo… Tot ceea ce credeam eu că îmi folosește acum, la început, fără să intru în detalii prea multe și în dezvoltarea acelor informații. Apoi să le așez într-o ordine logică, ușor de urmărit și cursivă. Cu început și sfârșit. Și astfel, s-a creat o mică hartă, în acel clipboard. Fundația pe care puteam să construiesc mai departe. Cu încrederea că orice voi afla și voi învăța în continuare, am de ce să agăț și la ce să mă raportez – la o colecție de repere esențiale, la o serie de noțiuni elementare și la o bază de informații simple. Ridicol de simple.
Dar lucrurile nu au fost atât de ușoare… Principala problemă cu care m-am confruntat, pe lângă volumul și cantitatea mare de informații, a fost legitimitatea surselor. Vedeți voi, când sursele conțin informații greșite, parțial greșite sau greșit explicate, ori când aceeași informație o găsești în contradictoriu, în două sau mai multe surse, problema este evidentă. Și, din păcate, am întâlnit nenumărate situații ca aceasta. Uneori, nici experții între ei nu pot ajunge la un numitor comun sau pe aceeași linie. În foarte multe privințe.
Tocmai de aceea sunt convins că acest ”sistem de înțelegerea a bazei vinului” pe care l-am gândit și l-am creat are multe neajunsuri, și mi le asum, pentru că o parte din treaba mea a fost să verific, reverific și să confirm toate aceste informații din mai multe surse, pentru a fi sigur că le aleg pe cele mai potrivite și corecte. Cred că am reușit, în mare măsură, să fac asta. Dar sunt la fel de convins că micile eventuale greșeli și ”scăpări”, inevitabile într-un astfel de demers, vor fi depășite de beneficiile pe care le aduce acest sistem. Pentru că, în momentul în care am hotărât să pun toată informația între două coperți și să lansez Nu știu nimic despre vin, dar vreau să învăț!, am realizat că pentru mine a funcționat perfect. Și am devenit încrezător în acest proiect și în faptul că el va fi de folos, va avea un rol și va face o diferență. Nu este o lucrare științifică. Nu are pretenția de a fi altceva decât ce este: o colecție de informații, simplificate, așezate într-o ordine. Atât și nimic mai mult. Citind această carte, nu devii specialist. Dar îți deschizi orizontul. Înțelegi mai multe. Devii curios. Faci pași înainte. Ai un punct de plecare. Un punct de reper. Și pui în ordine ”piesele de puzzle”. Mai repede și mai ușor decât ai crede! Titlul ei spune totul. Și tu decizi dacă îți face ”poftă de informație” și vrei să te dezvolți în continuare. Dacă da, lumea vinului, cu toate sursele și resursele ei, îți este deschisă!
Nu știu nimic despre vin, dar vreau să învăț! (Informațiile esențiale în mai puțin de 90 de minute) este una dintre acele cărți pe care le citești ”dintr-o suflare”. Pentru că reușește să lege o multitudine de informații, să le pună într-o ordine firească și să le transforme într-o poveste ușor de urmărit, simplă și plăcută, cu început și sfârșit, care ne poartă de sus, din spațiu, de deasupra lumii și podgoriilor, ne răspunde pe rând și pe înțeles la cele mai importante întrebări, ne dă sfaturi, ne lămurește, ne captivează, ne provoacă, apoi se termină când vinul ni se pierde în corp, în minte și în inimă și îi înțelegem rolul în viața noastră. Așa… la nivel simplu, simplist, simplificat. De începători.
Pentru că este concepută de un începător în lumea vinului și consider, în ciuda prejudecăților și criticilor, că acesta este principalul ei avantaj. Și aceasta este povestea ei sinceră.
Marius este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Suntem de aceeași vârstă, avem amândoi 35 de ani, am crescut la câteva case distanță unul de altul, pe aceeași stradă și am copilărit împreună. Ne-am maturizat împreună, și, cum se întâmplă de fiecare dată, prietenii din copilărie rămân prieteni pe viață. Dar nu asta este important aici. L-am introdus în poveste pentru că aș vrea să îl ”folosesc” pe Marius ca răspuns la întrebarea de mai sus și, pentru că îl cunosc foarte bine, să îl transform în reprezentantul, prototipul, tiparul celor pentru care a fost scrisă această carte.
Lui Marius îi place să bea vin. E adevărat, a început, ca mulți dintre noi, de la butoiul cu vin ”de casă” al bunicului, a continuat cu vinul făcut de el și tatăl lui din stugurii de curte… apoi a venit vremea studenției și a vinurilor ei ”la butelie” – dulci, ieftine, suspecte și „cu Cola”, pentru ca, într-un final, în trecutul recent, interesul lui să se mute către vin în adevăratul sens al cuvântului… A devenit mai curios, mai selectiv, mai atent la ce bea. Dar Marius nu are timp prea mult să studieze, să învețe și să caute informații. Cu toate acestea, îi place tot mai mult ca vinul să facă parte din viața lui, așa, simplu… A înțeles că poate fi un element plăcut al stilului său de viață, fie alături de o cină, fie seara după o zi de muncă, fie alături de soția lui, fie împreună cu prietenii. Și cumpără vin. Testează vin. Dar nu se bucură cu adevărat și în totalitate de experiența pe care o poate oferi el. Fie pentru că nu stăpânește anumite detalii care pun vinul în valoare, fie pentru că alege de cele mai multe ori întâmplător, fără niciun reper de selecție, fie că nu acordă atenție unor lucruri care contează atunci când bei vin, și așa mai departe.
Pe de altă parte, subiectul și lumea vinului i se par extrem de interesante, însă totodată extrem de complicate. S-a lovit de acest lucru de mai multe ori… povestind cu alții, care se pricepeau la vin, sau asistând la anumite discuții (și auzea cuvinte, termeni și noțiuni complet străine lui, care îl făceau confuz și îl ”obligau” să stea în afara conversației), participând la 2-3 degustări organizate (unde se simțea stânjenit și oarecum inferior pentru că nu era sigur nici dacă ține paharul corect în mână, ca exemplu simplist, ca să nu ma vorbim de tehnica degustării, de temperaturi, de clasificări), sau pierzându-se în informațiile de pe vreo etichetă… și situațiile pot continua. V-ați regăsit în postura asta vreodată? Ei bine, este unul dintre motivele pentru care a fost concepută această carte.
Știu că, la fel ca Marius, majoritatea oamenilor nu au timpul, dispoziția, ocazia sau posibilitatea să ”se pună la punct”, să caute informații despre vin sau să așeze piesele de puzzle la un loc din sutele de surse disponibile. Poate nici nu ar știi de unde să înceapă. Deși ar vrea. Pentru Marius, și sunt sigur că pentru mulți dintre voi totodată, vinul nu este neapărat o mare pasiune. Mai degrabă o plăcere simplă a vieții. Un pahar cu vin, la momentul potrivit. Atât.
Întrebarea care se pune atunci este: De ce are nevoie Marius să citească această carte? Și de ce ai nevoie tu să citești această carte? Adevărul este că nu aveți nevoie. Pentru că această carte nu este o necesitate. Este o opțiune. Poți să bei vin și dacă nu știi detalii despre struguri, despre vie, despre vinificație, despre lumea vinului, despre tehnici, despre terroir, despre calitate, și așa mai departe. Și nu este nimic greșit în asta. Însă diferența apare tocmai aici, la detalii. Ele te pot face să înțelegi totul mai bine, să ai privirea de ansamblu, să alegi în cunoștință de cauză, să tratezi lucrurile corect, deci, în esență, să te bucuri cu adevărat de vin și de tot ceea ce îți oferă și îți poate oferi el, nu doar să îl bei. Iar primele detalii le poți găsi în ghidul Nu știu nimic despre vin, dar vreau să învăț!. Și dacă iei în calcul și faptul că se citește în doar 90 de minute (pe ceas!), avantajele se multiplică.
Așadar, dacă ești ca Marius, atunci această carte a fost scrisă (și) pentru tine. Tu decizi dacă ai sau nu nevoie de ea.
Să trecem ”direct la subiect”. La propriu!
Cartea Nu știu nimic despre vin, dar vreau să învăț! este împărțită în două părți oarecum distincte între ele – una ceva mai teoretică, de început, și una ceva mai practică, de final. Ambele integrate, cursiv, în poveste. Și pentru că cel mai simplu este să aruncați o privire asupra structurii și a ”desfășurătorului” cărții, iată cum arată ceea ce am putea numi capitolele poveștii. Sunt de fapt propozițiile, frazele, paragrafele care deschid fiecare subiect abordat. Citindu-le, vă puteți creiona o hartă cu ceea ce veți găsi în această carte. Sper să fie de folos.
În loc de introducere… (Înainte să începem, vreau să te rog să faci ceva anume… În primul rând, rezervă-ți cam 90 de minute. Nu îți va lua mai mult să citești această carte. Și pregătește-ți un pahar cu vin. Apoi găsește un loc comod, unde îți place ție, și așează-te confortabil! Vom porni de sus, din spațiu, și vom coborî, încet-încet, spre locul unde te afli acum, spre paharul cu vin de lângă tine… Și eu îți promit ceva! Până la sfârșitul acestei cărți, în mai puțin de o oră și jumătate, vei cunoaște și vei înțelege nu doar teoria sau practica generală a vinului, ci mult mai mult de atât… vei știi și vei simți exact ce înseamnă pentru tine acel vin din pahar. Suntem gata?)
# Totul începe cu o privire de ansamblu…
# Din punct de vedere al vinului, istoria a împărțit Pământul în Lumea Veche și Lumea Nouă.
# Concret, dincolo de emisfere și Lumi, în ce țări se cultivă vița-de-vie? Păi… Italia, Franța, Spania… Aici ne oprim puțin…
# Mergând mai departe cu privirea de ansamblu, fiecare dintre țările în care se cultivă viță-de-vie este împărțită, într-un fel sau altul, în zone, arii și regiuni viticole, mai mici sau mai mari, mai mult sau mai puțin celebre, divizate, la rândul lor, în podgorii distincte. Ca un puzzle.
# Și ca să dăm un exemplu concret (și personal pentru noi, nu?), cu cifre și enumerări: România este împărțită în 8 regiuni viticole distincte și 37 de podgorii.
# Istoria vinului este foarte complexă, cu multe date, ani, nume și evenimente, pe care nu e nevoie să le cunoaștem acum. Dar, de-a lungul mileniilor, și el a trebuit să treacă ”prin bune și prin rele” ca să ajungă la noi așa cum îl știm.
# Iar acum… înapoi pe Terra! Și astfel ajungem la unul dintre cele mai semnificative cuvinte din lumea vinului: terroir!
# Podgoria este punctul de plecare al vinului spre paharul nostru.
# Dacă tot am ajuns aici și suntem printre rândurile ei, haideți să vedem ce este, pe scurt, vița-de-vie din podgorii.
# Munca în podgorie nu înseamnă doar culegerea strugurilor și perioada de recoltă. Acesta este doar punctul culminant al unui an întreg de activitate.
# Dar ce face diferența între un an bun și un an prost, în vie?
# Așadar… avem podgorie muncită corect, avem viță-de-vie de calitate, avem an bun. Urmează strugurii. Ne apropiem tot mai mult de vin.
# Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris/Grigio, Riesling: careul de ași al soiurilor internaționale albe. Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Shiraz/Syrah: careul de ași al soiurilor internaționale roșii.
# În lume există câteva mii de soiuri de struguri recunoscute.
# Și pentru că vorbeam mai devreme despre soiurile naționale, revenim un minut la România, ca să exemplificăm. Și ca să ne cunoaștem puțin moștenirea viticolă.
# Există două spații în care ia naștere vinul. Despre primul am vorbit – e podgoria. Până în momentul în care strugurii sunt culeși. Apoi toată munca se mută în cramă. Începem să discutăm despre vinificare, adică transformarea strugurilor în vin. Strugurii albi…
# Strugurii roșii, în schimb… Transformarea lor în vin depinde de mai mulți factori și mai multe proceduri. Aici intervine și rolul pielițelor de care vorbeam ceva mai devreme.
# Și, ca să mai lămurim un aspect: vinul rozé este de fapt un vin roșu în care pielițele, la nivel de culoare, își fac treaba doar parțial.
# Vinuri albe din struguri roșii? Da! Au o denumire atât de frumoasă: Blanc de noir…
# Mergând mai departe pe drumul vinului spre pahar… Despre fermentare, ca proces chimic, trebuie să știm doar că înseamnă transformarea zahărului din struguri și must, în alcool, sub acțiunea unor drojdii și la anumite temperaturi.
# Definiția vinului.
# Dacă tot am lămurit aceste lucruri legate de procesul de obținere a vinului și legate de fermentare, e momentul să mai adăugăm câteva elemente. Și vom vorbi despre dulceață. Dulceața din vin. Dincolo de chimie și grame de zahăr per litru. Vinurile seci…
# Următoarele două tipuri de vin din punct de vedere al dulceții – vinurile demiseci și demidulci, sunt rezultate dintr-un proces bine stabilit și ușor de controlat. Vinurile dulci…
# O categorie aparte o reprezintă vinurile dulci fortificate.
# Mai există o clasificare în lumea vinurilor despre care vreau și trebuie să vorbim. Este o altă categorie aparte, ce include șampania, spumantele, efervescentele și petiantele.
# În rest, în toată lumea viticolă se produc vinuri spumante. Și vinuri spumoase. Cu diferite alte denumiri, dar nu șampanie.
# Metode de obținere ziceam… Haideți să continuăm cu asta. Există două tehnici principale de a produce vinuri spumante.
# Perlajul este o calitate caracteristică spumantelor. Definește bulele, efervescența, sau, cum i se mai spune în popor – ”acidul”… De fapt, așa recunoștem un spumant când îl vedem în pahar, nu?, sau îl simțim pe limbă.
# În ordinea lor: Brut natural, Extra-brut, Brut, Extra-sec… Sunt denumiri specifice spumantelor, care își măsoară dulceața în alt mod decât vinurile liniștite.
# Părăsim tărâmul spumantelor și a sosit vremea să vă prezint un nou cuvânt esențial, specific și ”franțuzesc” din lumea vinului, pe care l-am pomenit indirect în capitolele precedente (când vorbeam de învechire). Este vorba de barrique.
# Realizăm oare cu adevărat câte variabile există în lumea vinurilor!?
# Și iată încă una: vinul bio sau ecologic… Greu de obținut cu adevărat. Dar important este că se încearcă și se reușește. Măcar parțial.
# Am tot vorbit despre variabile, proceduri, decizii, acțiuni, control, vinificație… Cine este responsabil de toate acestea? Ei bine, se numește oenolog (a se citi fără o) și este, pe scurt, creator de vin și vinuri.
# Cupaj. Amestec. Sau asamblaj. Oricum i-am spune, e ”joaca” preferată a oenologului.
# Calitate… Un cuvânt pe care l-am pomenit foarte des. Există multe moduri prin care se poate identifica sau defini calitatea unui vin. Și așa ajungem la termenii DOC, IG și varietal – sau ce ne certifică nouă, din punct de vedere al legii, faptul că avem de a face cu un vin de calitate. Și ce nivel de calitate.
# Am încheiat o etapă importantă, dragi prieteni! A fost multă teorie și am înșirat multe informații, dar eu sper că s-au legat firesc, liniar și cu ușurință între ele. Și, înainte să trecem la partea practică, haideți să facem o scurtă recapitulare, cu ”esențialul esențialului” de până acum. Ne va fi de folos!
Ca o primă mare concluzie… (…am reușit să detaliem și să explicăm – sper eu, cu succes! – peste 40 de cuvinte și noțiuni esențiale, și o mulțime de alte lucruri interesante și utile: harta vinului, Lumea Veche/Lumea Nouă, filoxeră, regiune, podgorie, terroir, viță-de-vie, soi de struguri, an bun/an prost, viticultură bio, cramă, oenolog, vin alb, vin roșu, vin rozè, șampanie, vin spumant, vin spumos, fermentare, cupaj, cuvèe, barrique, metodă tradițională, metoda Charmat, perlaj, sec, demisec/demidulce, dulce/fortificat, icewine, brut-natural, brut, extra-brut, extra-sec, blanc de noir, blanc de blancs, DOC, IG, vin varietal.)
# Iată-ne trecuți de jumătatea cărții. Mai avem maxim 45 de minute de parcurs, și alte o mulțime de infomații. De data aceasta ceva mai practice. Drept urmare, să-i dăm drumul! Exact de unde am rămas cu povestea… Vinul urmează să fie îmbuteliat…
# Regina rămâne sticla…
# Și dacă sticla e regina, atunci regele este dopul de plută. Pentru cei mai romantici dintre noi…
# Buuuuun… În esență sunt 3 motive clare pentru care cumpărăm vin. Pentru că, da!, am ajuns în sfârșit la partea unde cumpărăm vin.
# Avem la dispoziție trei opțiuni principale de unde putem cumpăra vin: magazinele specializate (denumite wine-shop/wine boutique), magazinele on-line de vinuri și magazinele generaliste sau supermarket-uri. Fiecare cu plusurile și minusurile lui.
# Sute de mii de vinuri = sute de mii de denumiri, nu?
# Entry-level. Vin mediu. Vin premium. Am pomenit mai devreme de ele. Alte trei trepte de calitate sau doar de preț? Vedem imediat.
# Ce anume influențează, în principal, prețul unei sticle de vin și de unde apar diferențele?
# Iar acum… primul contact cu sticla. Avem în față eticheta și, în principiu, găsim pe ea tot ceea ce am vorbit până acum.
# Ok! Am ales. L-am cumpărat. L-am luat acasă. Ce facem cu el? Firește, înainte să îl bem…
# Și ce anume mai adăugăm pe lista de esențial atunci când vorbim despre vin? Ia să vedem… Avem sticlă. Avem dop de plută. Ne trebuie un…?
# Înainte de a deschide un vin, trebuie să îl aducem la temperatura potrivită, ideală și indicată pentru servirea lui. Această temperatură are rolul de a scoate cât mai bine în evidență calitățile vinului.
# Când spui tirbușon, la ce te gândești? La vin, firește! Nu există o altă întrebuințare pentru el.
# Ne vom da seama imediat, chiar dacă suntem începători! Miros ciudat? Aparte, în sensul negativ și neașteptat? Neplăcut? Nepotrivit? Respingător? Ați ghicit! Am ajuns la defectul de dop, mirosul de dop și defectele unui vin.
# Decantorul. Un termen parcă prea sofisticat pentru ceea ce definește. În esență este o carafă de sticlă, cu forma specifică dată de un gât lung și o bază foarte lată.
# Să le spunem prietenilor noștri care se tem de ”dopurile-proiectil” ale spumantelor că e momentul să stea lângă noi, liniștiți. Vom învăța acum să deschidem elegant și în siguranță o sticlă sub presiune. Presiunea dioxidului de carbon și presiunea celor din jur.
# În principiu, vinul este un lichid, nu?, și se poate bea din orice recipient, inclusiv din sticlă sau din căușul palmei. Dar vorbim totuși despre VIN. Despre eleganță, respect, calitate, senzații de toate felurile… Tocmai de aceea există, pe bună dreptate, pahare speciale pentru vin.
# Avem paharul cu vin în mână… Ce facem cu el? Mulți dintre noi i-am văzut pe cunoscători sau pe cei care parcă ”au habar” dezvoltând ca un fel de ritual.
# Profesioniștii…
# Dacă am descris pe scurt tehnica degustării, haideți să mai punem puțin accent pe unele aspecte. Și privim vinul din pahar. Primul și primul lucru pe care îl observăm este culoarea. Și în acest capitol putem fi mai preciși decât un simplu ”alb, roșu sau rozé”.
# Și, pe parcursul întregii cărți, am tot pomenit de alcoolul, taninul, aciditatea și corpul vinului. A venit momentul să lămurim pe scurt și acești termeni. Pentru că, într-o formă sau alta, mai discretă sau mai pronunțată, îi găsim în fiecare pahar cu vin.
# Spuneam la început că vinurile provenite din același soi, dar din condiții de terroir și de vinificație diferite, prezintă, implicit, caracteristici diferite. Vă amintiți?
# Provocarea acestei cărți a venit tocmai din intenția de a simplifica la maxim ceva extraordinar de diversificat. Și au fost multe hopuri de trecut. Sper eu că am reușit. Pentru că am ajuns în fața ultimei mari variabile, după părerea mea, atât de complexă încât ar merita o carte separat (mă gândesc deja la asta!). Este vorba despre asocierea mâncare – vin.
# Si suntem aproape la final. Am mutat aici un capitol pe care îl pusesem inițial primul. De ce? Fiindcă de-a lungul scrierii acestei cărți mi-am dat seama că cel mai bine este să ne cunoaștem prima dată prin ea și prin conținutul ei. Să fim, de la început până la sfârșit egali, cu același statut și identitate – începători în lumea vinului. Acum a venit momentul potrivit să mă prezint.
# Vinul este un simbol al stilului de viață! Este crezul meu cel mai mare. Cu el închei această carte. Și voi continua în următoarele.
